În dimineața aceea
îmi povesteai despre cai
despre mușchii lor perfecți
care se mișcă pe sub piele
mă simțeam inutil
bătrîn și decrepit
ca fereastra dinspre grajdul bunicilor
visul meu
cu genunchii juliți
te așteaptă
ca Hachiko
între muchiile rotunjite
ale ultimei ore

cu toate astea

oamenii
nu au înțeles
de ce
am trecut
prin lume
ținînd ochii
mereu
în jos

ca un cîine
de urmă
ți-am căutat
peste tot
pașii